ย
โN-am scris niciodatฤ literaturฤ ca sฤ public cฤrศi, ci ca sฤ trฤiesc รฎn ele. Fiecare carte a fost pentru mine o lume nouฤ ศi specialฤ, o experienศฤ nouฤ ca o nouฤ รฎndrฤgostire sau ca o nouฤ cฤlฤtorie (da, uneori ศi ca o nouฤ boalฤ).
Am trฤit, scriindย Theodoros, poveศti de dragoste, poveศti eroice, poveศti atroce, poveศti reale ศi fantastice, voluptuoase ศi crude, petrecute รฎn spaศii geografice ศi epoci istorice diferite, pe care m-am amuzat sฤ le reconstitui cu acribie, dar ศi cu un zรขmbet ironic. M-am afundat pe cฤrฤrile ce se bifurcฤ ale Bibliei, ale cฤrศii sfinte etiopieneย Kebra Nagastย ศi aleย Alixฤndrieiย noastre, gฤsind รฎn toate o expresivitate uimitoare ศi fฤrฤ sfรขrศit. รn mijlocul pandemiei, al rฤzboaielor, al depresiilor ศi decepศiilor zilei de azi, am avut nevoie sฤ trฤiesc o vreme รฎn tฤcerea de capelฤ zugrฤvitฤ cu sinealฤ ศi chinovar a unei lumi care se-ntoarce mereu, ca floarea-soarelui, cฤtre singurul lucru pe care-l preศuiesc cu adevฤrat, frumuseศea.โ โ MIRCEA CฤRTฤRESCU