SAPIENTICELE - 2

Dar, dacă întreb invariabil şi invariant „De unde vii tu?”, trebuie să te întreb şi „Cine eşti?”... Simplu, nuu? Aşa gândesc eu, cel mai subiectiv dintre subiectivi, şi atunci apare începutul strofic invariabil, sau invariantul „Cine eşti tu?” (sau tuu, cu litere mici?), şi „Tu” sau „Tuu” cu litere mari sau capitale! …Claar?... Şi daa, şi nuu, fiindcă poeticul sau filozoficul, nu se vor suprapune, cel puţin în experimentul nostru poetico-filozofic…

De ce? ne întrebăm relativ nedumeriţi… Fiindcă încercarea de raţionalizare a poeziei prin filozofie are şi reversul de emoţionalizare a filozofiei prin poezie, ambele parcurgându-se apoi într-o poeto–theologizare (naşterea theopoetului?) la care participă şi compoziţiile psihologice din uman (naşterea psihopoetului?) sau cele epistemologice (naşterea epistemo-poetului?), sau cele gnoseologice din uman (naşterea gnoseo-poetului)… Fără o geneză a acestor conceptopoetice filozofice, nu avem evoluţie şi fără GenEvo (sinteza Geneză + Evoluţie) nu avem împlinire, în cazul nostru, Sapienticele…

Deci, prin Sapienticele, dezvoltate acum în triada (unu, doi, trei) se încearcă o poetizare a metaforelor ştiinţifice şi sapientologice, conferind Seturilor – Volume de poematică în Limba Română, 19 – 20 – 21, o maximă de sens, consider eu, concretizată în expresia:

„NIMIC NU ESTE NEPOETIZABIL!”

“NOTHING IS UNPOETIZABLE!”

“NICHTS IST UNDICHTERISCH!”…

Dar, atunci, ce fel de poet (protopoet? infrapoet? postpoet? non-poet?) sunteţi, Mr. Author, necunoscut, neştiut, nevăzut…

…Classic? Daa! Romantic? Daa! Modern? Daa! Postmodern? Daa! Transmodern? Daa! Realist? Daa! Suprarealist? Daa! Infrarealist? Daa! Transrealist? Daa! Ontologist? Daa! Biologist? Daa! Naturalist? Daa! Digitalist? Daa! Computerologist? Daa! Empiricist? Daa! Rationalist? Daa! Idealist? Daa! Fenomenologist? Daa! Existentialist? Daa! Enciclopedist? Daa! Conceptologist? Daa! Videologist? Daa! şi toate cele de mai sus în versiunile inspiratorii sau învolburatorii de helenist, latinist, orientalist, ştiinţifico-theologist şi atheist, sau deistic, fideistic şi con-atheistic, individualizat şi generalizat, idealist şi empirist, fizic, biofizic şi metafizic deopotrivă, logic, ilogic şi fenomenologic de asemenea, ontologic, biologic şi noumenologic în anumite tresăriri, prin a cuvintelor şi transcuvintelor sclipiri…

Nu se complică la nesfârşit oare un poematic printr-un poematic din ce în ce mai complex şi învolburat, care încearcă să adune întregul univers în viers şi în ghiers, în liric şi în emoţie, printr-o presiune selectiv - poetică cu direcţia incertitudinii şi (in)fidelitatea relativităţii?... Greu de spus într-un univers al tuturor şi al nimănui (Internetul de azi!), într-un univers al trecutului, prezentului şi viitorului condensate în clipa de faţă (poetica evident!) şi într-un limbaj ce se doreşte ştiinţifico-poetic, poeto-filozofic, istorico-poetic, theo-poetic, psiho-poetic, primato-poetic, hominido-poetic, anthropo-poetic, sapiento-poetic, cu posibilele sale derivaţii întru pre-sapiento-poetic, infra-sapiento-poetic sau post-sapiento-poetic…

…Reiterăm, dar nu se creează oare un inflaţionar univers poetic, care nu mai ţine seama de nici o poetoreferinţă, de nici o poetocoordonaţie, deci o poetoinflaţie fără limitaţie?...

Daa, se creează şi increază un asemenea univers poeto-inflaţionar, dar tocmai în acest univers inflaţionar poetic, pot apărea şi forţele de accelerare poetică, de variabilitate poetică de readaptare poetică, la techno-pretenţiile Mileniului trei, prin emergenţele de tip internet, website, email sau slovenitul şi cetitul OnLine, în versiunile videologizate şi revideologizate…

Daar, în acelaşi interval de timp, arborele multiplicat poetic, sau arbore al reificării poetice, se înalţă şi se lărgeşte tot mai mult, înfrunzind, derivând şi rămurind nenumărate alte infra-dimensiuni poetice, ca cele din poetomedicina moleculară şi individuală, de tipul anatomopoetica prin anatomopoet, embryopoetica prin embryopoet, oncopoetica prin oncopoet, fiziopoetica prin physispoet, pathopoetica prin pathopoet, cardiopoetica prin cardiopoet, gnathopoetica prin gnathopoet sau cortexopoetica prin cortexxopoet… Şi vă asigur că respectiva listă e doar în deschidere…

Şi atunci, repoetizarea noastră, sau transpoetizarea noastră (frontiere nedefinibile), nu devine o mega-idealizare de absorbţie a energiilor inspiratorii din multi-lateralitatea umană, un fel de blackbody – corp negru al fizicii, care, în poetofilozofia noastră se doreşte un corp negru al metafizicii – blackbody of metaphysics?... Ba da, noi nu respingem pe nimeni, noi filtrăm doar, noi nu anihilăm pe nimeni, noi selecţionam doar, natural şi multipolar, cultural şi sintetical, reificând, reiterând, redeificând întru poetizarea şi repoetizarea tuturor şi a toate (păstrând desigur proporţiile sinelui creativ al individului)…

Finalmente, noi suntem într-o PoeticoEra reculminând o SapienticoTerra, un poetoanatomist învăluit de poetul Smartphonist, sau poematica IPadista, un Cyberspacetime poematic şi ideatic… Încurcate şi complicate sunt cărările poetofilozofiei, nuu?...

Sapientopoetul