Noul volum de versuri al lui Florentin Smarandache este scris și expus în binecunoscutul stil al fondatorului paradoxismului, pe paradoxește. Fiecare poezie – 30 la număr, împărțite inegal în patru cicluri, funcție de “specia” literară (pretins) utilizată – este însoțită de o imagine, imagini despre care aflăm dintr-o explicație marginală că sunt obținute, prin varii deformări și filtre, din fotografii realizate de autor în lumea largă. Ilustrațiile nu sunt plasate întâmplător, ci într-o tentativă de oglindire a peisajului poetic, fiecărui ciclu corespunzându-i câte o tematică deformativă și cromatică.