Infernul: Colectia de Arta (Romanian Edition

Am început pictura când aveam șase ani, folosind culori de apă, iar curând am trecut la tempera, deoarece mi-a plăcut controlul pe care îl oferă periile. Am început prin a picta personajele Disney pe lemn, pentru că lemnul l-am putut obține gratuit. După câțiva ani, m-am oprit din pictură și am trecut la fotografie, muzică și așa mai departe. Cu toate acestea, mai târziu, după facultate, am luat din nou pensula, de data aceasta folosind vopsea acrilică și pânză, și am îmbrățișat pictura freestyle, cunoscută de asemenea sub numele de pictură abstractă.

Am crescut cu Divina Comedie, adesea discutată în familia mea, dar n-am vrut să o citesc. În schimb, am așteptat până când am avut șansa de a o "studia" la universitate. La douăzeci și cinci de ani am ajuns la Universitatea din California, Los Angeles, ca student la inginerie. Cu toate acestea, când am ajuns, nu am luat parte la cursurile de inginerie, în schimb am încercat să îndeplinesc cerințele generale necesare pentru înscrierea la cursurile de Divina Comedie, iar mai târziu am studiat operele complete ale lui Dante Alighieri. Aceasta a fost experiența cea mai plină de satisfacții din viața mea de student, când am terminat caietul de sarcini științifice, având de asemenea, și o specializare minoră în literatură italiană.

Divina Comedie mi-a schimbat viața în multe feluri și nu treptat, ci imediat. Am fost luat de mână de către Dante Alighieri și am fost condus prin viața de apoi. Cu toate acestea, ca student, am avut o mare dificultate în a vizualiza povestea, iar când am folosit ilustrațiile lui Gustave Doré odată cu lectura, uneori m-am simtit confuz. Nu am reușit să găsesc alte materiale în bibliotecă iar Internetul nu exista încă. Deci, mulți ani mai târziu, am început să dezvolt o revistă de benzi desenate pentru a reprezenta Infernul lui Dante. Mai târziu, în acest proces, am avut ocazia de a lucra în filme bazate pe același subiect, Infernul lui Dante. După ce am făcut unele cercetări, am realizat că nu sunt disponibile suficiente lucrări de artă vizuală  pentru a-mi permite să produc un film adecvat și prin urmare, am decis să schimb cursul: am încetat activitatea la revistă, pentru a începe o nouă călătorie spre iad, nivel cu nivel, de la început (pădurea întunecată) până la sfârșit (stelele Purgatoriu lui).

Sandro Botticelli, cel care a interpretat aproape perfect Divina Comedie in 1480, a devenit ghidul meu după ce savantul Riccardo Pratesi a făcut câteva observații cu privire la munca mea inexactă. El mi-a adus în atenție că am făcut câteva greșeli care ar  fi trebuit corectate dacă voiam să ofer o interpretare serioasă Infernului lui Dante în carte și în film. Așa că atunci când Riccardo Pratesi mi-a oferit gratuit serviciile sale ca și consultant, am primit cu bucurie ajutorul care a venit de la cineva care iubește Dante la fel de mult ca și mine. Înainte ca domnul Pratesi să devină parte din echipa mea, deja lucram cu Avetik Balaian, care m-a ajutat în proiectarea scenelor și realizarea ajustărilor necesare pentru a aduce lumii o colecție de picturi nemaivăzute. Toate detaliile, culorile bogate și reprezentările exacte au fost făcute datorită celor doi precum și schițelor și picturilor lui  Sandro Botticelli.